Iisus Hristos, propriul Lui Fiu

Poate ca pe multi ii mira ideea care zace in dogmele crestine si se numeste Sfanta Treime. Inainte de a spune ca este o conceptie oligofrena, trebuie stiut ca ea nu este asa fiindca este o inventie la care Dumnezeu s-a gandit foarte mult, iar El este genial. Dumnezeu Atotputernicul poate fi orice numai prost, handicapat si oligofren nu. Pentru a putea patrunde mai bine in mintea Lui geniala care a putut sa conceapa asa ceva, va trebui sa purcedem cu grija intr-un efort neuronal care transcede absolutul prin cea de-a cincizecime dimensiune celesta orestiana.

Pe vremea cand uriasii existau pe pamant si convietuiau cu dragonii, heruvimii si Yeti, Dumnezeu Tatal era inca in stadiul de Sfanta Doime – era numai ca Tata si ca Duh Sfant, care era un fel de excrescenta a Sa. Era tot El, dar sub alta forma (daca o putem numi „forma”). Sfantul Duh este ca o briza, ca o carpa care se flutura cand trec vanturile prin ea:

Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. (Geneza 1:2)

Chiar si Duhul are o personalitate septupla, ceea ce face ca lucrurile sa para foarte ciudate pentru oamenii cu mai mult de doi neuroni:

Acestea zice Cel ce are cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele (Apocalipsa 3:1)

Pentru ca o doime nu era ceva magic, si pentru ca lumea creata nu era perfecta cum ne-am fi asteptat de la El, Domnul si-a mai creat o protuberanta, un fel de-a fi, mult mai bland si mai catifelat decat era El fara copil in Vechiul Testament. Maestrul personalitatilor multiple s-a trimis pe El insusi in dedesubturile Mariei, si i-a tras o bine meritata binecuvantare. Atat de binecuvantata binecuvantare, incat Iosif nu s-a suparat si a acceptat copilul din flori al nevestei sale. Cel care va deveni din nou Dumnezeu, de la zero, ca intr-o simulare implementata de Cel Dintai.

A fost absoluta nevoie de a face acest artificiu, pentru ca altfel nu ar fi putut sa ierte lumea de pacate. Copilul-atotputernic era un copil minune, dar mai facea si prostii. Intr-o zi, Sfanta Marie dimpreuna cu Iosif si-au uitat fiul la templu:

Şi sfârşindu-se zilele, pe când se întorceau ei, Copilul Iisus a rămas în Ierusalim şi părinţii Lui nu ştiau. (Luca 2:43)

Iisus Copilul Minune predica invatatorilor de acolo in cine trebuie sa creada, iar ei se minunau de cuvintele care ii ieseau pe gura. Deghizat in om, Dumnezeu a vrut sa le arate oamenilor marimea inteligentei Sale.

In rest, se purta ca un copil relativ normal pentru a nu isteriza lumea cu vrajile pe care putea sa le faca; se juca cu baietii diverse sporturi: fotbal, baschet, tenis, aruncatul cu pietre s.a.

Spunea lumii ca El este Dumnezeu si multimile crezand orice, il credeau si pe El. Dar nu era de ajuns. Trebuia sa se arate lumii intregi, fiindca stand in Cer lucrurile nu prea mai mergeau cum trebuie pe Pamant.

A fi captiv intr-un corp invelit in piele nu era usor, iar furia atotmare iesea uneori la suprafata:

Şi văzând de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va găsi ceva în el; şi, ajungând la smochin, n-a găsit nimic decât frunze. Căci nu era timpul smochinelor. Şi, vorbind, i-a zis: De acum înainte, rod din tine nimeni în veac să nu mănânce. (Marcu 11:13-14)

Dumnezeu prin Iisus Hristos este un model de urmat pentru toti oamenii. Faptul ca de exemplu a ramas, in corp uman, virgin pana la 33 de ani, ar trebui sa dea de gandit barbatilor pacatosi din zilele noastre.

„Moartea” si invierea lui a fost tot un truc pentru a arata lumii ce scheme a invatat sa faca de la Tatal Sau, adica de la El insusi. Abia dupa ce s-a minunat lumea de fapta aceasta, a considerat ca sunt destul de vrednici pentru a-i ierta. Din pacate lucrurile nu au mers prea bine nici dupa ispravile Sale, asa ca va trebui sa mai vina inca o data in speranta de a ordona treburile in felul in care vrea El.

Maica Domnului cu trei maini

Pe data de 28 iunie, crestinii-ortodocsi constand in aproape toti romanii praznuiesc Icoana Maicii Domnului cu trei maini. „Oare ce taina sa fie la mijloc? Avea Sfanta Maicuta trei maini? Ce oroare sa mai fie si aceasta, pe langa faptul ca a nascut virgina fiind? Era mama lui Iisus un extraterestru, un mutant?” vor spune unii la vazul acestei icoane dumnezeiesti de o splendoare iesita din comun.

Cunoscand harul pe care il avea preasfanta nascatoare de Dumnezeu, putem spune fara nici o tragere de inima: Maica Domnului era un mutant. Acum sa nu va ganditi la aceasta ca la un lucru rau. Pentru ca ce este un mutant? Conform dictionarului, este produsul unei schimbari genetice bruste, iar ea a fost harazita de Dumnezeu cu o asemenea schimbare. De ce a facut El una ca asta nu se stie.

Se stie insa ca fecioarei i s-a implantat de catre Sfantul Duh in vagin samanta lui Dumnezeu, pentru a fi recoltata si transformata in cel pe care il numim Mantuitorul nostru Iisus Hristos.

Legenda spune ca Iosif, nefiind antrenat intr-ale nasterii, fecioara Maria a fost nevoita sa-si efectueze singura sarcina. Asadar Domnul i-a mai daruit o mana pentru a-L putea naste singura pe cel ce i-a daruit-o: cu doua dintre membre isi tinea mandria deschisa, iar cu cealalta il tragea afara pe Mantuitor. Nimic ilogic pana acum. Apoi, trebuind sa-si traiasca viata in continuare cu acest dar de la bunul Dumnezeu, o tinea mai mereu ascunsa de ochii lumii deoarece copiii mici se speriau mai ceva ca de Bau-Bau, iar cei mari mult radeau ei de ea.

Cu toate acestea unele icoane au reusit sa surprinda malformatia nascatoarei de Dumnezeu astfel incat crestinii o pot vedea si celebra si in zilele de astazi.

Rusaliile – moment prielnic pentru a ajuta Biserica

Se stie ca de ani intregi Biserica noastra Ortodoxa si surorile ei mai mici din lume desprinse din ea: catolica, prostentanta, sectarii, ufologii si alte malformatii ale invataturii crestine, sunt napastuite si supuse de ani intregi unui tir de articole denigratoare din partea unor ziare locale si a unor bloguri masonice. Acestea vor sa rupa relatiile sfintei institutii crestine de statele si educatia intreprinsa de acestea, intrucat vor ca copiii lor sa arda in iad.

Fac apel asadar la credinciosii nevoiasi, cu frica si credinta in Dumnezeu, sa ajute din preaputinul lor cu cat pot, pentru a ajuta Biserica aflata la ananghie.

Indiferent ca este criza sau nu, Biserica trebuie sa prospere pentru a lumina mintile oamenilor. Ea trebuie sa-i faca sa uite de probleme lor si sa le indrepte atentia catre cele sfinte, cu speranta mantuirii si ca oricat de umil ar trai, ei trebuie sa multumeasca lui Dumnezeu pentru putinul pe care il au. Scaderea cu 25% a salariilor nu trebuie sa-i deznadajduiasca pe oameni, caci Iisus a spus: „Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia; Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura; Fericiti cei milostivi , ca aceia se vor milui”. Iata asadar care este atitudinea trebuincioasa pentru orice credincios intr-un stat crestin.

Statul sustine pe cat poate sfanta Biserica, si o ajuta cu bani de la buget pentru salarii si pentru constructii de lacas de cult, astfel incat fiecare colt de sat sa aiba cate o biserica. Dar nu este de ajuns. Este nevoie ca si voi sa contribuiti la bunastarea ei pentru ca si ea sa va ofere bunastare prin sfaturi si indemnuri la rugaciune.

Rusaliile sunt o buna ocazie pentru a face aceasta. Ziua in care Duhul Sfant s-a pogorat asupra ucenicilor lui Iisus (Fiul lui Dumnezeu care a trait pe Pamant, fapt cunoscut cu siguranta deoarece asa scrie in Biblie) ar trebui sa fie si ziua in care Domnul va va lumina mintile spre fapte bune.

Cinstiti-i pe slujitorii Domnului asa cum cinstiti cele sfinte. Si nu uitati: daca la recensamant sunteti trecuti din oficiu crestin-ortodocsi, aceasta este pentru ca Biserica va vrea numai binele.

Puterea credintei

Iata ce ne spune arhimandritul Paraian Teofil (da, asa i se spune, probabil fiindca simte o atractie puternica pentru Dumnezeu, asa cum ar trebui sa simta orice om cu sentimente straight):

Aveam un cunoscut în tinereţea mea, pe cineva care ştia multe despre ale credinţei şi soacra lui zicea: „Ştie, dar nu crede“. Adică nu e destul să ştii; ca să crezi trebuie să realizezi o stare sufletească, care, deşi porneşte de la informaţie, nu e numai informaţie. Părintele Arsenie Boca zicea că: „Cea mai lungă cale e calea care duce de la urechi la inimă“, adică de la informaţie la convingere. Când eşti numai informat, e prea puţin. Când eşti convins, e cât trebuie. Credinţa înseamnă convingere.

O marturie care subliniaza ceea ce amintesc si eu adesea in acest blog: pentru a obtine recompensa de la Dumnezeu, trebuie ca cel mai important lucru sa fie credinta, nu cunoasterea. Caci cunoastere fara credinta inseamna nesupunere in fata Imparatului Ceresc, pe cand credinta fara cunoastere este cea mai pura credinta. Cel mai placut ii este Domnului atunci cand crezi cu cea mai mare convingere, dar fara sa ai habar pe ce lume traiesti.

Marturie sta Biblia:

Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor. (Matei 5:3)

Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut! (Ioan 20:29)

Pentru a initia procesul de comunicare cu Dumnezeu, este necesar sa simti ca El exista si ca sta cu ochii pe tine zi si noapte, ora de ora, chiar si cand mergi la baie, sau cand comiti pacate cu vreo creatura inferioara precum femeia, sau cu propria-ti mana (poreclita de unii si Manuela).

Noi nu trebuie sa iubim mai mult femeia decat pe Tatal Ceresc, caci El ne-a creat si nu acea individa care ne sminteste mintile.

Este adevarat ca unii simt o dragoste ca in tinerete pentru Allah, altii pentru Thor, Horus, Zeus, Mithra, Buddha, Dyonisos, Belzebut, Vishnu sau Monstrul Zburator de Spaghete, insa ei au mintea spurcata de Satana, deoarece nici unul dintre aceste personaje nu sunt atestate de vreo dovada stiintifica (toate cartile lor sunt niste povesti), pe cand Iisus este atestat de Biblie.

Asadar cine sunt cei ce ar trebui sa viziteze un preot sau un doctor: cei care cred in acele personaje nedovedite, bineinteles. Caci un om sanatos la cap nu poate sa creada decat in Domnul Dumnezeul Nostru, cel Crestin, deci Adevarat. Chiar daca oamenii nu detin destule informatii despre Acesta, sau nu au apucat sa citeasca cu atentie Biblia, ei trebuie sa creada, in primul rand pentru ca asa le-au zis parintii, in al doilea rand pentru ca daca nu cred, o fac pe pielea lor. Dumnezeu desi este atotbun, nu are nici un pic de mila pentru cei care nu-L venereaza.