Dupa ce am adus la cunostinta anterior ca cei ce efectueaza sex oral nu sunt crestini, am sa mai scot la iveala parerile minunate si pioase ale aceluiasi reputat teolog ortodox, expert in abstinenta si in alte obiceiuri ce tin de adevaratul crestinism.
O fata care practica sexul oral numai pentru a-si pastra si fecioria si prietenul în cele din urma va renunta ori la feciorie ori la prieten. Pentru ca prietenul se va plictisi repede de monotonia sexului oral. Si fata care a acceptat sa faca sex oral numai pentru a nu-l pierde va renunta mult mai usor la fecioria ei decât o fata cu gura nespurcata.
Fata trebuie sa inteleaga ca nu e totuna a-ti pierde prietenul pervers, si a-L pierde pe prietenul din Ceruri, Iisus Hristos. Ambii doresc dragoste de la ea. Si ambii doresc ca acea dragoste sa fie inclusiv cu gura. Unul prin sex oral, si celalalt prin rugaciuni. Cand iti umpli gura cu rugaciuni este mai frumos si mai placut decat sa-ti umpli gura cu alte prostii. Asa ca luati aminte, fete si baieti, si umpleti gura cu seva lui Dumnezeu, rugaciunea.
Dupa ce o fata schimba doi trei prieteni, pentru ca acestia se satura de fitele ei de a-si pastra himenul practicând sex oral, vor râde de ea cu gastile lor, si i se va duce vestea cu viteza Romtelecom-ului.
Danion Vasile, care e trecut prin toate, stie ce cel mai bine ce zice. A trecut si la RDS, deci ce parere mai pertinenta poate avea cineva despre viata si relatii intime decat un teolog? Caci numai cel ce slujeste pe Domnul si asculta de El cunoaste caile Lui.
Dar o fata care este crestina nu ar trebui sa accepte un asemenea compromis. Sexul oral este un mare pacat. Aceasta nu este o parere, nu este o idee învechita. Ce a învatat Biserica ca este pacat, pacat ramâne.
Iar de calcati cuvantul Bisericii, apriga si nemiluita va fi pedeapsa lui Dumnezeu. Acesta vegheaza de la marginea Universului ca noi sa nu facem sex oral. Dumnezeu nu are idei invechite. Sa va intre bine la dovleac.
Poate ca daca pe lumea cealalta singura desfatare ar fi cea sexuala, atunci Biserica i-ar îndemna pe oameni sa cunoasca toate perversitatile cu putinta pentru a se antrena pentru vesnicie. Numai ca pe lumea cealalta cei care s-au îndeletnicit cu perversiunile sexuale sau cu alte pacate nu vor vedea lumina la care au fost chemati. Vor ajunge în iad. Biserica ne cheama sa dobândim adevarata împlinire, adevarata bucurie. Poruncile Bisericii sunt jaloane care ne arata drumul spre aceasta bucurie.
Placerile carnale ne aduc condamnarea. Dumnezeu le-a creat ca noi sa fim tentati sa-i calcam interdictiile si sa ajungem in iad. „Cat de ridicol”, veti spune. Dar necunoscute sunt caile Sale. Cunoscut este doar faptul ca nu e nimic ridicol, prin definitie, caci asa zice Biserica. In rest, sunt necunoscute.
Cum ar putea o gura care se spurca prin sex oral sa ia anafura, agheasma sau sa sarute sfintele icoane? Cum ar putea o astfel de gura sa primeasca Sfintele Taine, adica pe Însusi Hristos? Oricât de bine ar spala pasta de dinti, sau oricât de eficienta ar fi guma de mestecat, totusi rana pacatului nu se sterge fara multa pocainta.
Dupa cum spuneam mai sus, trebuie sa va decideti, fetelor, pe cine primiti in gura. Pe niste neica-nimeni, sau pe Insusi Hristos? Caci el nu poposeste acolo unde a mai calcat cineva inainte, ci doar unde limba si dintii vibreaza a inocenta, si unde nici un madular nu a cutreierat in cautarea placerilor diavolicesti. Slava Tatalui si Fiului, sa-L primim pe Iisus in noi.
Poate ca nu ar fi cazul sa pomenesc despre Sfânta Împartasanie, ca de obicei o fata care practica sexul oral nu se gândeste la Sfintele Taine, dar totusi se gândeste sa sarute icoanele când intra într-o biserica. O face cu dezinvoltura, fara sa se gândeasca ca aceeasi gura cu care îi atinge pe sfinti s-a spurcat si se va mai spurca prin pacat.
Daca nu suntem demni sa-L atingem cu gura pe Domnul, nu suntem demni nici sa-i atingem pe sfinti. Caci acestia salasluiesc de-a stanga si de-a dreapta Tatalui, iar scarba lor se rasfrange asupra Imparatului Ceresc.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pre noi, pacatosii.