Am fost putin plecat in weekend pana la Arhiepiscopia Tomisului sa ma mai intalnesc cu un vechi prieten care este preot la o biserica din oras. Discutand una-alta am vrut sa-l intreb si cum mai merge procesul legat de acele acuzatii impotriva IPS Teodosie dar m-am abtinut fiindca nu s-a mai auzit nimic si este mai bine sa stiu ca nu i se poate intampla nimic caci este preot mare. Vazandu-ma evlavios mi-a propus sa ma plimbe cu Mercedesul, ca este achizitionat din banii din cutia milei pentru necesitatile bisericesti.
Spre pranz mi-a propus sa facem o plimbare pe plaja din Mamaia, insa i-am amintit ca multe fatuci dezbracate sad pe acele nisipuri si nu se cade pentru un bun crestin sa umble prin acele locuri desfranate impanzite la tot pasul de ghiavol. Imi spune cu uimire: „Clementinule, tu esti bun de preot”. La care eu: „Binecuvantata sa-ti fie intelepciunea parinte, dar nu pot. Am gaini de crescut la tara, oua de vandut, boicotat impotriva necredinciosilor in sat si pe internet”. El: „Dar iata, te popesti amu si maine vei scapa de platit impozite la stat. Noi asa facem si peste noi nu vine niciodata criza caci Dumnezeu e sus si ne apara de darile ce nu se cuvin Bisericii. De la Biserica Domnului nu poti pretinde bani. Si nici nu este greu, te duci matale la Teologie, vorbesti cu decanul sa-ti dea diploma mai repede si ii dai si tu acolo cat te tine inima. Dar nici prea putin, ca in fata Domnului nu trebuie sa aratam zgarcenie.”
M-a cam pus pe ganduri. Insa il intreb eu un mister ce ma macina de multa vreme: „Parinte, voi cum reusiti sa tineti post atata timp din an?”. Mi-a facut semn catre burta lui si a inceput sa rada. Chiar si acum incerc sa deslusesc misterul.